Constănţeanca are 22 de ani şi şi-a urmărit visul de a face performanţă până la capăt, neprecupeţind nici un efort pentru a ajunge în top. A trecut chiar printr-o operaţie estetică de reducere a sânilor, care o incomodau pe terenul de joc, şi a avut o primă jumătate de an competiţional 2013 cu totul descurajantă. Sacrificiile au, în cele din urmă, roade.
Suntem undeva la finalul lui 2012. Al treilea an de seniorat a fost unul decent pentru Simona Halep, dar ambiţioasa constănţeancă de 21 de ani este departe de progresul prognozat de specialişti. Fosta câştigătoare a Roland Garros-ului la junioare a bifat a treia finală din carieră pe la jumătatea anului, la Bruxelles, dar rezultatele au fost oscilante şi mai mult modeste decât pozitive.
Semifinala de la Fes, unde jucase prima ei finală din carieră şi sferturile de la Hobart şi Barcelona au fost palide consolări faţă de cele 11 eliminări din runda 1, inclusiv la Jocurile Olimpice. Cele şase locuri în plus din clasamentul WTA erau o satisfacţie mică faţă de potenţial şi sacrificii, iar Simona risca să rămână o altă speranţă irosită a tenisului românesc. Pentru sezonul următor îşi propunea un top 30, poate chiar un top 20, ambiţii mari pentru o jucătoare cu progres destul de lent şi foarte puţină lume îi dădea şanse reale, mai ales că Simona se descurca fără un antrenor stabil, lucru pe care şi-l permit în WTA doar surorile Williams.
Un an catastrofal...
2013 a început cu o eliminare prematură la Australian Open, împotriva americancei Sloane Stevens (1-6, 1-6), rezultat care aduce criticile de rigoare, jocul fiind timid, fără orizont, fără consistenţă. Au urmat un tur 2 la Aukland şi Hobart, apoi eliminarea din turul I la Paris, un tur trecut la Doha şi incapacitatea de a trece de calificări la Dubai. Brusc, clasamentul a început să frigă. Simona făcea „naveta” între locurile 50 şi 60, c
