Cu ceva timp în urmă, premierul Ponta a creat prima breşă: „Dacă mă întrebaţi ieri, v-aş fi spus că Antonescu va fi, cu siguranţă, candidatul USL pentru Cotroceni. Asăzi, nu mai ştiu ce să spun. Dacă el nu mai vrea, atunci PSD nu-l poate susţine cu forţa”.

În acest weekend, vicepremierul Dragnea, în calitate de „şef al sectorului suflete” de pesedişti, a lărgit-o, mărturisind că există o dorinţă firească în partid, încă din 2005, după înfrângerea lui Năstase, ca PSD să aibă un candidat câştigător în alegeri prezidenţiale. “Este o dorinţă care există în sufletul fiecărui pesedist, dar faptul că am adoptat o hotărâre în congres, să susţinem un candidat PNL, este o decizie pe care partidul o respectă. Dar fiecare pesedist poartă în suflet dorinţa ca preşedintele să fie candidat al PSD”, a “scăldat-o” Dragnea.

Nemuţumit, fostul ministru social-democrat, Răzvan Theodorescu, şi-a pus, realmente, sufletul pe masă, şi a combătut vehement pe ideea că „aşa un mare partid să rămână fără candidat, este absolut ilogic”. „Prostia cea mai mare a lui Ponta a fost această incredibilă propunere ca şeful Partidului Liberal să fie preşedintele României. Păi, el poate să fie preşedintele unei scări de bloc, al unui comitet de părinţi; cam asta e tot ce se poate”, a remarcat, subţire, Theodorescu.

Şi, dacă e prea puţin, redăm la vale o “idee de joc” a primăriţei-“fotbalistice”, Lia Olguţa Vasilescu, care susţine, în prelungiri, sărind ca Naşu, paragrafe din Regulamentul FRF, că “potrivit Protocolului USL, candidat pentru Cotroceni va fi primul clasat în încrederea electoratului”. Deşi documentul la care face referire arată că măsurătoarea a fost făcută încă din 2011.

Dar ce ar fi Olguţa, fără Sorin?! Întrebat, în legătură cu “susţinerea” lui Crin pentru Cotroceni, primarul general, Sorin Oprescu, a mărturisit că “noi am vrea”, dar nu vrea “poporul pesedist”.