Disputele pe marginea lui Marin Condescu nasc pe fiecare zi paradoxuri. Sentimentul pe care îl am eu legat de acest subiect este cel exprimat de maxima conform căreia „Un prost aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi se chinuie să o scoată”, cu o uşoară nuanţare: nici Marin Condescu nu e prost, şi nici cei care se chinuie să scoată piatră nu sunt ditamai înţelepţii. Ba mai mult, aş îndrăzni să spun că Marin Condescu, cel puţin până acum, s-a jucat, într-un mod inteligent poate, cu buna-credinţă a celor care îşi doreau să afle, pe bună dreptate, „Unde sunt banii dumneavoastră?”. Mă gândesc că i-a manipulat folosindu-se de puterile flăcării violet, căci altă explicaţie nu găsesc. Marin Condescu reuşeşte, într-un mod inexplicabil mie, cu uşurinţă, aşa, într-un fel abracadabrant, să manipuleze persoanele de care are nevoie (direct sau indirect), pentru a-şi rezolva conjunctural unele probleme. În zadar încearcă Ion Călinoiu să readucă apa în matca naturală, atâta timp cât Cârciumaru sapă de zor la diguri. În urmă cu câteva zile, a apărut în acest ziar un editorial semnat de Claudiu Matei, care m-a năucit. Am lăsat să treacă mai multe zile pentru a se diminua subiectivismul şi l-am recitit. Aceeaşi concluzie: nu pot să nu-mi exprim acest punct de vedere, prin care să mă disociez de o asemenea atitudine. Asta nu înseamnă că el (după cum observaţi, chiar în acest ziar) nu are posibilitatea şi chiar dreptul să-şi exprime părerea. Probabil că e un caz unic în media naţională şi asta mă face să fiu mândru. Iată ce m-a dezorientat! În urmă cu doar două săptămâni, Claudiu Matei scria: „Mia de miliarde care îl poate înfunda pe Condescu. Situaţia lui Condescu pare să se complice în condiţiile în care, din postura de preşedinte al Consiliului de Administraţie, a refuzat sistematic să pună la dispoziţia administraţiei CE Oltenia documentele justificative privind modul cum a fo