Problema gazelor de sist nu este numai un mic conflict dintre Pungesti si Bucuresti. Este unul mult mai mare, iar controversa dintre Londra si Paris pe aceasta tema ar putea fi varful unui iceberg urias.

Premierul britanic David Cameron nu numai ca sustine lucrarile, dar face mult caz de rezervele existente in Marea Britanie, care ar putea asigura necesarul de gaze pe 51 de ani si, in acest timp, ar crea nu mai putin de 74.000 locuri de munca.

Pe de alta parte, Franta unde specialistii locali pretind ca sunt cele mai mari rezerve de gaze de sist ale Europei, a interzis exploatarea prin fracturare hidraulica, cu legea din 13 iulie 2011, confirmata recent si de Consiliul Constitutional al tarii, informeaza La Tribune.

Se pare ca aici este la mijloc o problema de optica a lucrurilor. In timp ce guvernul britanic si-a aplecat urechea mai mult asupra opiniei expertilor si studiilor intocmite de ei, presedintele Frantei s-a aratat sensibil mai mult la ecoul opiniei publice, afectata emotional de impactul ecologic.

Exemplul american

Dincolo, peste ocean, problema a fost demult transata. Fara sa ezite, Statele Unite au tras concluzia pe baza cercetarilor si au trecut la exploatare pe scara mare.

Ca urmare, s-a inregistrat o spectaculoasa scadere a pretului la gaze in SUA. In timp ce la noi pretul gazelor, chiar si pentru populatie, creste gradual in fiecare an, in ultimii sase ani SUA au inregistrat de patru ori scaderea pretului la gaze.

In plus, industria petrochimica americana, aflata de multi ani in declin tocmai datorita pretului gazelor, cunoaste o revigorare simtitoare atat prin reluarea vechilor capacitati, cat si prin instalarea de noi linii tehnlogice.

Mai mult decat atata, programul Statelor Unite prevede ca, dupa indestularea propriei industrii, tara va deveni nu numai