De cateva luni, in spatele usilor inchise sau chiar la lunch se desfasoara o lupta extrem de dura intre principalul actionar al Fondului Proprietatea, fondul american de investitii Elliot, condus de un „vultur“ al Wall Street, Paul Singer, si administratorul Fondului Proprietatea, un alt fond american de investitii, Franklin Templeton, condus de Mark Mobius, care si-a facut un nume din descoperirea pietelor emergente inaintea altora, acum doua decenii.
Este o lupta dura, in care un actionar ii spune celui care ii administreaza activele ca daca nu face mai mult, daca nu produce mai multi bani pe care sa-i dea actionarilor, il da afara.
Nemultumit ca Franklin Templeton, care a instalat un polonez la Bucuresti, mimeaza administrarea Fondului Proprietatea si nu face nimic concret pentru actionari, Elliot a batut cu pumnul in masa: Ori ne dati mai multi bani, prin dividende, prin rascumparari de actiuni sau prin cresterea valorii de piata a actiunilor, ori va schimbam si-i aducem pe altii!
In nici o luna, Templeton a dat inapoi actionarilor poate spre 200 de milioane de euro pentru a nu pierde cei 20 de milioane de euro din administrare. Nici nu a miscat in front administratorul in fata principalului actionar. Iar lupta nu s-a terminat, pentru ca Templeton trebuie sa apropie prin orice mijloace pretul actiunilor Fondului Proprietatea tranzactionate in piata de valoarea activului net per actiune.
Pana sa devina Elliot principalul actionar, statul roman era cel care controla fondul. Si pe nimeni de la Palatul Victoria, respectiv in perioada guvernului Boc, sau de la Finante nu interesa ce face administratorul si cat era valoarea actiunilor. Statul roman platea despagubiri intr-o veselie, ca doar functionarii nu dadeau din buzunarul lor.
Fondul Proprietatea s-a creat pe motivul despagubirii celor carora li s-au nationalizat casele in perioada co
