Pe 15 şi 19 noiembrie se joacă meciurile cu nr. 31 şi 32 dintre România şi Grecia. Totul despre naţionala Greciei în 10 puncte. Rezultate all time dintre România şi Grecia. Cum a influenţat în 1969 presa română calificările pentru Mexic 1970.

Nici uşor, nici foarte greu

Am căzut cu Grecia. Este bine, este rău, este greu, este (mai) uşor? Sunt întrebări la care încercăm să dăm răspunsuri. Bineînţeles, mulţi vor răsufla uşuraţi şi vor zice: „am scăpat de Portugalia lui CR7” sau „bine că nu am dat peste arţăgoşii de croaţi”. Greu de spus dacă cei care judecă aşa au 100% dreptate. Portugalia este o forţă în fotbalul mondial, dar CR7 în tricoul naţionalei este mult sub ce este în tricoul lui Real Madrid. În plus, când te împiedici de două ori de Israel (totuşi o echipă care nu face parte din lumea bună a fotbalului), atunci nu te poţi considera învins înainte de a intra pe teren.

Croaţia era periculoasă pentru România pentru că în ultimii 25 de ani nu ne-am simţit deloc bine contra fotbaliştilor din Iugoslavia sau din spaţiul fost iugoslav. Totuşi, dacă ne gândim că băieţii îmbrăcaţi în tricouri cu pătrăţele albe şi roşii au făcut mare cea mai slabă naţională a Scoţiei din ultima sută de ani, că sunt fricţiuni în echipă şi că Dinamo Zagreb şi Hajduk Split sunt „amintiri”, credem că dracu’ nu era chiar atât de negru dacă am fi dat de croaţi.

Pe ucraineni nu prea ştim cum să-i apreciem. Ucraina nu are nicio legătură cu Shakhtar-ul lui Lucescu; de fapt nu (mai) are vreo legătură nici cu Metalist Kharcov, echipa aceea subestimată de alb-roşii din „Ştefan cel Mare” acum câţiva ani. Acum trebuie văzut despre ce Ucraina vorbim, cea care nu a făcut nicio brânză acasă la CE 2012, sau cea care a ţinut acum Anglia în şah şi a executat de două ori Polonia?

Să revenim la greci. Pentru că ei sunt adversarii din baraj. Cei care se bucură poate au în vedere