„…Evident, există un imperiu mediatic-militaro-industrial care acţionează în serviciul clasei corporatiste transnaţionale pentru protejarea capitalului internaţional. Mişcarea de tip Occupy a dezvoltat o mantră ce se adresează marii inegalităţi de putere şi bogăţie dintre cel mai bogat, un procent al lumii, şi noi, restul, 99%.

În timp ce mantra celor 99% serveşte în mod categoric ca şi mijloc motivaţional pentru o implicare deschisă, există puţine informaţii despre componenţa celor 1% şi despre modul în care aceştia menţin puterea mondială. Cu toate că un număr însemnat de studii academice au avut ca subiect elita din SUA, doar în ultima decadă şi jumătate au început să apară cercetări asupra clasei corporatiste transnaţionale.

Cartea autorului Leslie Sklair, The Transnational Capitalist Class, publicată în 2001, este una din primele lucrări ce a abordat ideea existenţei unei interconexiuni în cadrul acelui un procent al capitalismului global. Sklair a demonstrat cum globalizarea a conferit corporaţiilor transnaţionale roluri internaţionale lărgite, originea acestora devenind mai puţin importantă în comparaţie cu acordurile internaţionale dezvoltate de Organizaţia Mondială a Comerţului şi de alte instituţii internaţionale.

În anul 2000, Sklair publica într-o lucrare academică: clasa capitalistă transnaţională poate fi analitic împărţită în patru mari segmente: 1.proprietarii şi administratorii corporaţiilor transnaţionale precum şi asociaţii locali ai acestora; 2. birocraţii şi politicienii; 3. specialiştii internaţionali; 4.elitele de consum-comercianţii şi media…

Este de asemenea important de semnalat că această clasă capitalistă transnaţională şi fiecare dintre componentele sale nu acţionează la unison în toate privinţele. S-a estimat că averea totală mondială este de până la 200 trilioane de dolari Europa şi Statele Unit