Primăvara arabă a României a căzut într-o miercuri, la jumătatea lui octombrie, când sătenii din Pungeşti s-au ciocnit cu jandarmii, totul fiind televizat şi transmis live pe internet. Este punctul culminant de până acum al unui şir de manifestaţii începute undeva în îngheţatul ianuarie al anului trecut; este poate momentul să ne întrebăm dacă nu cumva mulţimea intră partener la guvernare şi cu ce preţ.
Nu o să mă lansez în analize ştiinţifice sau altele de soiul acesta, dar trebuie să spun că îmi place, la modul fundamental, dezgheţul societăţii şi modul în care au ales să se manifeste cele mai antagoniste două categorii - hipsterii bucureşteni şi nevoiaşii vasluieni. Sunt un om al istorioarelor, aşa că o să povestesc una, înainte de orice. Este vorba de explozia navetei spaţiale Challenger din ianuarie 1986. Lansată puţin înainte de prânz, naveta a explodat la 74 de secunde de la decolare, iar primele veşti au ajuns la bursă la numai 8 minute de la explozie (amintiţi-vă, nu exista internet, Google sau reţele sociale, televizorul era rege!). Bursa s-a regăsit destul de repede după surpriza accidentului, a ţinut un moment de reculegere şi apoi a început nebunia: investitorii s-au repezit să vândă acţiunile celor patru mari companii implicate în construcţia vehiculului spaţial - Rockwell (naveta în sine), Lockheed (asistenţa la sol), Martin Marietta (rezervorul extern) şi Morton Thiokol (propulsoarele adiţionale).
Acţiunile primelor trei companii au scăzut în 20 de minute cu trei până la şase procente, în timp ce titlurile Thiokol s-au prăbuşit atât de rău, iar numărul vânzătorilor a fost atât de mare, încât bursa a suspendat pentru o oră tranzacţionarea acţiunilor. La finalul zilei, primii trei înregistrau căderi de doar trei procente, în timp de acţiunile Morton Thiokol valorau cu 12% mai puţin. Ce s-a întâmplat? Mulţimea jucătorilor la bursă