De câţiva ani buni, Japonia pare să fi evoluat de la sentimentul de "fin de siecle" la cel de sfârşit al istoriei. Economia nu-şi mai găseşte motoarele de creştere, în ciuda relaxărilor tot mai agresive ale politicii monetare, iar cetăţenii s-au resemnat. Tinerii nu mai găsesc rostul întemeierii unei familii din cauza lipsei perspectivelor şi, poate, a lipsei voinţei de asumare a responsabilităţii.

Acum în Japonia mai cresc doar masa monetară, nivelul radiaţiilor la Fukushima, datoria publică şi deficitul comercial.

Deficitul comercial? Dar nu trebuiau să revină exporturile la rolul lor de motor la creşterii, odată cu declanşarea programului guvernamental cunoscut sub numele de Abenomics?

Conform teoriilor din spatele deprecierii competitive a monedei naţionale, o scădere a ratei de schimb a yenului faţă de principalele monede ar fi trebuit să conducă la creşterea exporturilor şi temperarea importurilor, astfel încât excedentul comercial să se înscrie pe o tendinţă semnificativă de creştere.

Noile programe de relaxare fiscală şi monetară au condus, într-adevăr, la deprecierea JPY faţă de dolar, chiar dacă sub aşteptările autorităţilor de la Tokyo, dar excedentul comercial a avut alte idei. S-a transformat într-un deficit fără precedent în ultimele trei decenii.

Deficitul comercial din septembrie 2013 a depăşit un trilion de yeni, conform datelor oficiale ajustate pentru sezonalitate, pe fondul menţinerii tendinţei de creştere a preţurilor pentru alimente şi alte produse de bază (vezi grafic).

Exporturile au crescut cu o rată anuală de 11,5%, sub aşteptările pieţei, în timp ce importurile au crescut cu 16,5%, ceea ce a condus la creşterea deficitului comercial cu o rată anuală de 66,7%. Dar chiar au crescut exporturile? Nu, au scăzut, dacă se ia în considerare deprecierea cu circa 20% a yenului faţă de dolar în aceeaşi perioadă. @N_