O poveste care începe ca un breaking-news, continuă ca un basm și se termină ca un raport …
Copiii internetului devin mobili. Rezultatele unei noi cercetări la nivelul Europei ne arată că 53% dintre copiii europeni (9-16 ani) dețin un smartphone și 48% folosesc smartphone-ul zilnic pentru a intra pe internet. În România 28% dintre copiii de aceeași vâstă au un smartphone si 21% intră zilnic pe internet de pe un astfel de dispozitiv.
Imaginara voce impacientă a crainicei se stinge și o întrebare pare să se nască: este de rău? Trebuie reactivat discursul care începe cu “România este din nou la coada Europei…”? Sau este de bine – pentru că, uite, copiii noștri mai știu să copilărescă?
Să ne adâncim puțin în istorie ca să încercăm să vedem de unde vine întrebarea și apoi să citim printre raporte să găsim și un răspuns.
De la tipar încoace, la cinema, radio, telefon, televizor si internet, apariția fiecărui nou mediu de comunicare a dat naștere la două coruri antagonice: cel al tehnofililor și cel al tehnofobilor.
Primii își arătau imediat susținerea exprimându-și speranța (convingerea?) că multe din problemele societății, dacă nu toate, își vor găsi rezolvarea odată cu apariția noii tehnologii. Acces facil si democratic la informatie, comunicare mai uşoară, educaţie mai bună şi pentru cât mai mulți, participare sporită (în termeni cantitativi, dar și calitativi) la viaţa cetății (datorată mai ales plusului de informare și educare); acestea şi multe alte avantaje derivate din primele au fost puse pe rând pe seama apariţiei cate unui nou mediu de comunicare.
De cealaltă parte, scepticii sau tehnofobii erau şi ei pe poziţie, ca să atribuie respectivei tehnologii toate relele de la acel moment ale societăţii, ştiut fiind că trecutul este întodeauna epoca de aur, iar prezentul… (de cianură, era să-mi scape mâna pe tastatură). Violență, sexua
