La început, a fost o prostie. Un anonim a publicat un articolaş în revista 22, aşa cum un prost aruncă o piatră în baltă.
„Marius Oprea, APĂRĂ în instanţă SECURIŞTII. Istoricul a pledat ca MARTOR în FAVOAREA fostului ofiţer Nicolae Paraschiv“. Ăsta e titlul articolului din 22. Inepţie e aceea că dl Oprea a „pledat“. Un martor nu pledează, ci depune mărturie. E obligat să spună adevărul, fără a înflori de la el. Dacă mărturia depinde de umorile martorilor, e părere. În simulacrul de proces al Ceauşeştilor, avocaţii, în frumoasa tradiţie comunistă, s-au transformat, pe rând, în acuzatori. Dar dl Oprea nu e avocat. Aşadar, din start, acest articol e o prostie. Dovada nu stă în virgula dintre subiect şi predicat, ci în părtinirea autorului, care a considerat că adevărul sau acurateţea relatării nu contează. Şi nici nu şi-a semnat articolul!
Imediat, băieţi şi fete bazaţi, care nu se-ncurcă cu adevărul, fără regula minimă a verificării sursei, au ieşit la înaintare. pesurse.ro a plusat: „Nicolae Paraschiv, stabilit de CNSAS ca ofiţer de Securitate […], a beneficiat de un nepreţuit ajutor [s.m.] în procesul cu instituţia în persoana lui Marius Oprea […].“ EpochTimes plusează, cu ironie nimicitoare: „Compasiune pentru Marius Oprea: a ajuns să apere torţionari în instanţă.“ Poate-l ţineţi minte pe Petre Roman, în faţa sediului PNŢ, în februarie '90, vituperând „S-au demascat!“ Nici contributors.ro nu aşteaptă mult şi se avântă la atac: „Mă frec la ochi şi îmi spun că visez. Că am un coşmar. Sper că e un zvon maliţios. Dar dacă este adevărat? Primul preşedinte al unui institut de investigare a crimelor comunismului, istoricul Securităţii, director de departament în cadrul IICCMER, fost membru al Comisiei Prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, cel elogiat (o lungă perioadă pe drept cuvânt) drept „vânătorul de securişti“, istoricul Mar
