Pentru Rusia, păstrarea unui conduceri siriene favorabile politicii Kremlinului este o prioritate de politică externă. Rusia este prea puţin interesată dacă regimul Asad respectă drepturile omului ,atunci când vine vorba de apărarea intereselor de securitate ruseşti din regiunea mediteraneană. Pierderea bazei navale ruse din portul sirian Tartus, ar echivala cu un dezastru geostrategic pentru Moscova. Baza navală rusă din portul Tartus este singurul avanpost din Marea Mediterană pe care marina militară rusă l-a păstrat după colapsul URSS. O eventuală intervenţie militară din parte SUA în Siria ,va fi percepută de conducerea rusă ca o provocare directă la adresa intereselor geostrategice ale Federaţiei Ruse în zona Mediteranei de Est şi a Orientului Mijlociu.

Fosta politică a URSS în Siria şi moştenirea ei de către Rusia

Apropierea Siriei de blocul socialist condus de URSS a început în perioada în 1966-1970 o dată cu instalarea la putere a partidului Ba’th. Facţiunea din partid condusă de familia Asad este cea care a insistat asupra îmbunătăţirii relaţiilor cu URSS pentru a putea asigura stabilitatea noului regim Ba’th care încă de la început nu a beneficiat de o largă simpatie din partea populaţiei siriene. Noul regim sirian a luat ca model Egiptul condus de Nasser care a decis trecerea la socialism, câştigând sprijinul URSS în criza Suezului din 1956.

URSS a decis să acordesprijin noului regim sirian din următoarele considerente: · consolidarea taberei revoluţionare pro-sovietice din lumea arabă şi implicit întărirea intereselor strategice sovietice în Orientul Mijlociu ameninţat de regimurile arabe pro-americane în fruntea cărora se afla Arabia Saudită. · sprijinirea regimului de la Damasc în ideea facilitării pătrunderii comunismului în zonă · evitarea implicării Chinei în Siria ,o zonă p