Coen Stork este una dintre personalităţile ce au intrat, cu eleganţă şi curaj, în mi­to­logia României contemporane. Puţini din­tre cei sosiţi în România lui Nicolae Ceau­şescu spre a-şi exercita, se­nin şi abulic, misiunile di­plomatice au semănat cu acest olandez pregătit să în­frunte cu praştia lui David un Goliat kafkian. Fără a ela­bora teorii sofisticate des­­pre dreptul oricărei fiinţe umane la demnitate şi li­bertate, Coen Stork a ono­rat tradiţia de lumină şi plu­ralism a Olandei. Pen­tru atâţia dintre români, el a fost glasul ce rostea adevărurile doar şoptite. Ieşit din tiparele comode ale unei diplomaţii com­plice cu tirania, Coen Stork s-a trans­format în duşmanul Republicii Socialiste România. Dosarul de Securitate, publicat as­tăzi, este cronica acestor ani de în­cer­care şi de confruntări.

Migăloase şi absurde în pre­cizia lor abjectă, rapoartele poliţiei politice conturează, si­multan, portretul unui in­telectual european solidar cu Europa de dincolo de Cortina de Fier, dar şi imaginea unei Românii comuniste care se reduce la un imens laborator de ex­pe­rimentare a laşităţii şi tăcerii maculante. Pentru Coen Stork (unul dintre martorii procesului din Africa de Sud soldat cu condamnarea lui Nelson Mandela), con­di­ţia de emisar al unei puteri vestice implică o datorie de implicare niciodată evitată. Gesturile sale sunt dintre cele care tre­zesc, în România socialistă, perplexitate şi enervare. Cum poate un ambasador să ai­bă ideea năstruşnică de a fotografia cozile din faţa unui magazin? Şi care este mo­tivaţia care îl determină pe acest am­ba­sa­dor olandez excentric şi subversiv să frec­venteze cercurile celor care întreţin o at­mosferă duşmănoasă, înfeudaţi fiind im­peria­lismului?

Lungile depoziţii inserate de Cătălin Strat în acest volum sunt încercarea Securităţii de a încadra şi descifra misterul unei atitu­dini care contraste