S-au purtat şi încă se poartă discuţii aprinse legate de buna-credinţă a celor care manifestează acum, în diverse oraşe ale ţării, pe cele două subiecte care ţin, de ceva timp, agenda publică românească: exploatarea auriferă de la Roşia Montană şi explorarea zăcămintelor de gaze de şist de la Pungeşti, care ar urma să fie exploatate prin fracturare hidraulică.

Personal, sunt convins, cel puţin în cazul Roşia Montană, de buna credinţă a organizatorilor iniţiali ai protestelor, fie ei pro, fie contra. Unii s-au lăsat influenţaţi de propaganda plătită la vedere a celor de la Roşia Montană Gold Corporation, ceilalţi au crezut şi cred sincer că acolo va fi o (nouă) bombă ecologică. Că ulterior, diverse forţe au încercat să deturneze aceste proteste pentru scopuri mai mult sau mai puţin ortodoxe, slujind unor cercuri interne sau externe, aici este o cu totul altă poveste.

Nu acelaşi lucru îl pot spune, însă, în ceea ce-i priveşte pe protestatarii de la Pungeşti, gata-gata să se arunce în faţa utilajelor americanilor de la Chevron care, înarmaţi cu toate avizele necesare, au încercat să prospecteze zona. Fără a uita că discutăm, şi în acest caz, tot despre organizatorii protestelor iniţiale, aici trebuie să spunem că ne aflăm în faţa unei mari golănii, gândite, parcă, de mintea şmecheraşului de cartier Victor Ponta. Şi când spun acest lucru, mă refer exclusiv la deja celebra excursie de documentare, pe care oficialităţi locale au făcut-o în Polonia, pe banii Chevron, pentru a vedea cu ochii lor cum arată o exploatare precum pe cea pe care americanii vor să o deschidă la Pungeşti. Pe scurt, participanţii - care, într-un stil pur dâmboviţean, au fost înlocuiţi parţial de alte mărimi locale şi judeţene – au stat în hoteluri de lux, s-au îmbuibat cu caviar şi cu fructe de mare şi s-au simţit precum nişte magnaţi. Apoi, după niciun an de zile, s-au aşezat, unii