Preot Ioan ŞTEFĂNESCU

Au fost în lume, dintotdeauna: inegalitate, nedreaptate, şanse pentru unii, neşanse pentru alţii, şi asta, din cauza lipsei de iubire dintre oameni. Aşa a ajuns “mila” să umble ca un străin prin lume. De ce? Sunt şi cauze obiective. Dar aste nu ne îndreptăţeşte să nu cunoaştem acest sentiment nobil, care izvorăşte din Dumnezeu.

Care sunt cauzele? Criza socială şi cea economică, nesiguranţa zilei de mâine, înrăutăţirea vieţii în general, prevenirea relaţiilor dintre oameni şi cu deosebire slăbirea credinţei în Dumnezeu. Toate acestea înmulţesc suferinţele din lume şi înăspresc firea oamenilor. Condiţiile de viaţă şi perioada grea pe care o traversăm au făcut ca lupta pentru existenţă să devină dură, aspră, apăsătoare, fiecare dintre noi fiind stăpânit de grijile proprii şi hărţuit de tot felul de probleme. Astfel, mulţi trecem pe lângă suferinţele semenilor fără tresărirea niciunui sentiment, ca şi când n-ar fi şi aceia tot oameni ca şi noi. Ba, mai mult, mila apare azi ca o slăbiciune, care unii consideră că trebuie înlăturată din viaţa noastră.

Aflându-ne în aceste stări rele, Salvarea noastră nu este alta decât întoarcerea oamenilor cu credinţă adevărată către Dumnezeul izbăvirilor: ieşirea noastră din carapacea egoismului care ne stăpâneşte şi deschiderea cu iubire şi cu milă faţă de semeni.

Atunci când pământul cuprins de secetă se usucă şi se înăspreşte ameninţând întreaga vegetaţie, numai ploaia binecuvântată îi poate reda viaţa. Tot aşa şi sufletul oamenilor, prins de seceta credinţei, a iubirii şi a rugăciunii, sub presiunea lipsurilor care ne stăpânesc, ne învârtoşează şi ne usucă viaţa. Salvarea este numai “mila lui Dumnezeu”, acest dar al cerului, care niciodată nu ne părăseşte. Mila lui Dumnezeu să o cerem peste suferinţele noastre, pentru a înmuia inimile noastre uscate de vânturile răutăţilor.

Viaţa es