O casă-monument adusă din Gârda de Sus, datând din 1779, reconstruită şi apoi dotată cu mobilier şi obiecte de lemn tradiţionale lucrate manual de locuitorii Ţării Moţilor, a fost prezentată publicului sâmbătă, în Parcul Etnografic Naţional 'Romulus Vuia'. Lucrările de reconstrucţie a casei din Gârda de Sus au fost efectuate sub îndrumarea specialiştilor de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei de un grup de meşteri dulgheri din satele Albac şi Sohodol, care lucrează în tehnici tradiţionale. Casa a fost demontată element cu element, cu grijă, iar fiecare component numerotat cu plăcuţe. Pentru toate etapele de demontare şi pentru fiecare dintre componente au fost realizate fotografii. Părţile de lemn refăcute din cauza stadiului avansat de degradare au fost copiate identic după cele vechi, fiind realizate prin cioplire cu barda, în tehnică tradiţională. A fost respectat, de asemenea, sistemul vechi de prindere a bârnelor între ele, pe lungime, folosind cuie din lemn de frasin, bătute în găuri realizate cu sfredelul manual. La rândul lor, bazele căpriorilor au fost fixate în cununi, cu cuie de frasin ce au înlocuit vechile cuie de lemn, deteriorate la demontare. Acoperişul casei este din şindrilă. Ioan Augustin Goia, iniţiatorul şi coordonatorul acestui proiect, povestit că în vremuri de demult, locuitorii din zona Câmpeni-Arieşeni urcau în munte şi construiau astfel de case, iniţial colibe şi adăposturi pentru animalele lor, pentru petrecerea iernii. Vitele erau îngrijite în afara satului, până la consumarea fânului pregătit vara, apoi erau readuse în ogradă. Locul de iernat se numea 'mutătură' iar cu vremea, unul dintre tinerii familiei o transforma într-o gospodărie permanentă, pentru el şi familia sa. "Această casă face trecerea de la mutătură la locuinţa familială şi nu se găseşte în niciun muzeu în aer liber din România. Am avut norocul să o găsim noi, într-o sta