După şapte săptămâni de proteste împotriva proiectului de lege care permite exploatarea aurului prin cianurare la Roşia Montană, guvernanţii par să se fi supărat pe contestatari. Gata. Nu se mai admit adunări şi marşuri neautorizate. Cică s-a depăşit linia roşie (trasată de către cine?).

Incidentul de la Club A mi se pare exagerat ca semnificaţie. Ministrul Daniel Barbu se afla acolo la o manifestare publică. Un grup de protestatari a venit în club (da, mobilizaţi prin Facebook) şi a încercat să deturneze discuţia (care trebuia să fie starea culturii române) spre soarta patrimoniului cultural de la Roşia Montană. Barbu a refuzat dialogul, “intruşii” au trecut la acuzaţii şi insulte. Scandările au continuat la ieşirea din club, ministrul a replicat pentru prima dată, tratându-i pe ceilalţi drept “neofascişti”, după care s-a urcat în maşină, trântind uşa. Protestatarii, al căror număr crescuse, au înconjurat maşina, scandând şi bătând cu palmele în capotă. Unul dintre ei, mai zelos, a reuşit să spargă luneta maşinii, după care poliţiştii au împrăştiat manifestanţii şi maşina ministerială a plecat. Pe scurt, persoana ministrului nu a fost agresată decât, poate, în sensul extins în care “victima” pare să fi resimţit o teamă legitimă. Desigur, nu-i în regulă să spargi geamurile maşinilor, pentru asta cel (cei) vinovaţi trebuie să plătească, dar să faci din asta un “casus belli” mi se pare deplasat.

Mai grav e că incidentul a fost calificat de către premier drept o manifestare de tip legionar.

Nu-mi pare una din frecventele “scăpări” cu care ne-a obişnuit, căci prea s-a potrivit cu acuzaţia de neofascism venită dinspre ministrul Culturii. Chiar dacă admitem că a fost un act violent, nu orice violenţă este de natură legionară (chiar dacă legionarii se manifestau violent). Nu ştiu dacă domnul Ponta a preluat de la fondatorul partidului calificarea