Ce prostii am mai auzit în ultimele zile, pe lîngă cele deja clasice de anul ăsta: pe primul loc, Mirel Palada se întrece în intoxicări cu SRI-ul. Ba chiar SRI pare civilizat cu ecoanarhiştii faţă de variantele propuse de guvern: “legionari”, “fascişti” etc. După mişcarea făcută de Palada cu sondajul pentru “exploatarea aurului”, corpul profesional din care face parte ar trebui totuşi să reacţioneze simplu şi clar: aşa nu. o prostie care deja a demobilizat simţitor piaţa, “apărarea capitalismului”. Parlamentari, europarlamentari, ziarişti, lanţ viu în jurul capitalului. Un intelectual gedesist-băsescian, Andrei Cornea, enunţă perfect:
“Ce ne rămâne de făcut? Cu tot dezgustul, trebuie să susținem aici Guvernul Ponta, cerându-i ca, pe de o parte, să nu cedeze înaintea presiunii militanților ecologiști – fie ei stângiști, fie radicali de dreapta, cu toții xenofobi și antiamericani, pe de alta, să-i convingă pe săteni de propriile lor interese, care merg în direcția exploatării resurselor de gaze de șist, dacă acestea există.” esenţa protestului produce nedumerire pentru că contestă ingenuu un contract considerat pînă acum de la sine înţeles între un stat român cu pîine şi sare şi un investitor care ne face onoarea să aterizeze pe la noi. E firesc să şocheze o minimă opoziţie cînd discursul economic-social a fost atîta timp unul singur, univoc. Acest “anticapitalism” are şi el variaţiuni. De ce corporaţia a făcut legislaţia în mai mică măsură în cazul Chevron? Am pus anticapitalism între ghilimele pentru că protestul e mult mai la început de atît. Nu se chestionează sistemul atît de radical. Mulţi întreabă simplu, fie că sînt din Pungeşti, fie că sînt din buricul Bucureştiului: ce aţi semnat mai exact cu Chevron, ce garanţii sînt, ce redevenţe vreţi, unde se duc banii, noi o să mai avem apă de băut şi de cultivat în zonă?, ne-aţi vîndut cu tot cu pă
