O nouă ipoteză pune sub semnul întrebării modelul "tradițional", provenit de la Einstein, de înțelegere a găurilor negre, monștrii gravitaționali din Univers care sunt de obicei descriși prin raportarea la doar trei caracteristici fizice, când de fapt ar putea avea mai multe, conform unui material publicat de SPACE.com.

Atracția gravitațională exercitată de găurile negre este atât de puternică încât nici lumina nu le poate scăpa, condiții în care aceste obiecte de o densitate ce tinde spre infinit sunt invizibile pentru observatori, în afara cazurilor în care devorează o stea aflată în apropiere.

"Imaginea acceptată este că găurile negre sunt niște fenomenee extrem de simple, aflate la granița fizicii, ce pot fi caracterizate prin raportul la doar trei cantități: masa, momentul cinetic (viteza de rotație) și sarcina electrică", conform lui Thomas Sotiriou, fizician la International School for Advanced Studies din Trieste. Însă sarcina electrică este de obicei neglijabil de mică, iar astrofizicienii uită de ea atunci când descriu o gaură neagră.

Astronomul John Wheeler, "părintele" denumirii de "gaură neagră" acum mai bine de 50 de ani, a fost primul care a susținut că "găurile negre nu au fire de păr" — încercând să evidențieze mai bine simplitate acestora. În prezent "firele de păr" sunt folosite în sens colocvial în cadrul comunității fizicienilor pentru a desemna orice altă cantitate propusă pentru a descrie o gaură neagră, în afara celor trei cantități clasice reamintite mai sus.

Pentru acest studiu prin care și-a propus să identifice "firele de păr" ale găurilor negre, Sotiriou și colegii săi au examinat acești monștri gravitaționali în contextul ecuațiilor teoriilor scalare-tensoriale ale gravitației. "Aceste teorii sunt diferite de teoria lui Einstein, cea a relativității generale. Ele descriu, de asemenea, câmpul gravitațional în