In timp ce prim-ministrul insista non-stop pe stabilitatea guvernului, vicepremierul Dragnea gasea potrivit sa vorbeasca de remaniere, tocmai in momentul cand Ponta nu-si vedea capul de griji, pregatindu-se sa traverseze Oceanul Atlantic, in zbor.

Totul ar putea fi intamplator, dar indiferent daca-i coincidenta sau nu, cert este ca Dragnea a cantat alta melodie, decat cea din partitura lui Ponta: pentru el, fisa postului inseamna regionalizarea si tinerea in ham a baronilor din teritoriu, nu punerea capastrului pe Guvern si pritocirea ministrilor.

Atunci de ce s-a amestecat Dragnea acolo unde nu-i fierbe oala? Simplu: ca sa-si dea importanta, sa trimita mesaj prietenilor, sageti otravite neprietenilor, iar pentru ceilalti sa faca valuri pe toate canalele, in baza unui intelept principiu, parafrazat aproape dupa Descartes: vorbesc, deci exist.

Zambind pe sub mustata nu numai la propriu, dar si la figurat, domnul Dragnea a asigurat asistenta ca nu poate divulga nici numele celor remaniabili, nici partidul din care fac ei parte, desi inteleg chiar si copiii de la gradinita ca secretul lui Polichinelle nu este niciodata o informatie atat de clasificata, incat sa nu se afle imediat pe surse.

De altfel, oricat de naiv ai fi, tot intelegi ca nu-i Dragnea omul care sa-si dea singur foc la palarie, propunand remanierea pedesereilor sai. Ca urmare, numai cine nu vrea nu pricepe ca respectiva sageata e indreptata spre amicii de alianta liberali, poate anume ca sa-i produca insomnii domnului Antonescu si sa-l faca dependent nu numai de Ponta, dar si de diazepam.

Acum, in lipsa celui plecat in America, comentatorii au ragazul necesar sa intre la banuieli si sa faca presupuneri asa cum ii taie capul, cam la cine s-a gandit Dragnea.

Ministrul muncii

Cand USL era in opozitie, promitea marea cu sarea,