Foto: claudiuiordache.wordpress.com În calitate de istoric şi intelectual, ministrul Daniel Barbu ar trebui să ştie mai bine ce spune atunci când aruncă pe gura înspumată de balele nervilor de demnitar apelativul ,,neonazist”. Ca un intelectual posesor de ochelari şi atitudine de mare consumator de cunoaştere scrisă Barbu putea să înţeleagă ce se petrece cu adevărat în jurul său înainte să fie pus în jalnica situaţie de a se îmbrânci precum muierile cu un grup de protestatari. Mai nou, cei care protestează împotriva proiectelor aurifere şi de fracturare, sunt consideraţi neonazişti, stimulaţi financiar de opoziţie, instigaţi de KGB sau direct proşti. Parcă îl aud pe Boc spunând că cei din piaţa Universităţii din 2012 sunt nişte membri de partid ai USL, plătiţi sau cointeresaţi să facă scandal în piaţă. Parcă îl aud pe Iliescu aplicând eticheta de golan celor din fenomenul Piaţa Universităţii. Aceleaşi tehnici securiste de dezinformare şi discreditare a unui demers democratic. Ca istoric şi erudit ministrul Barbu trebuia să ştie acestea. El şi guvernul din care face parte, în frunte cu premierul Ponta, trebuia să anticipeze la ce se va ajunge şi că la un moment dat se va trece dincolo de limitele unui protest paşnic. Aceşti politicieni, suspect de uniţi când vine vorba de apărat interesele unor companii străine, ignoră de luni bune vocea străzii care le cere obsesiv stoparea oricăror proiecte industriale cu potenţial dezastruos pentru mediu şi sănătatea românilor. Ignoră vocea unor ţărani îngroziţi de sondele Chevron care cer să le fie respectat dreptul de proprietate şi dreptul la viaţa, precum şi dreptul de a hotărî ce se întâmplă la ei în comună. Apoi, ca şi cum cele întâmplate nu ar fi o urmare firească a nesimţirii lor, se miră şi se revoltă când lumea, sătulă să tot strige la pereţi, le aruncă o înjurătură, o îmbrânceală, o roşie, o imaginată piatră în parbriz.