Copiii din Frumuşani, judeţul Călăraşi, nu ştiu să râdă pentru că sunt bătuţi, înfometaţi şi supuşi la munci prea grele pentru umerii lor firavi. Libertatea vă prezintă povestea cutremurătoare a lui Alexandru Constantin (8 ani), băieţelul premiant care şi-a abandonat şcoala pentru că nu are pantofi. Micuţul se trezeşte la ora 5 dimineaţa şi adună din gunoaie sticle de plastic pe care le vinde pentru un codru de pâine. De cele mai multe ori, se duce la culcare cu burta goală.

S-a instalat toamna, o toamnă urâtă, care porunceşte frigului să muşte adânc din cei care ies din casă. În faţa unui mormânt, un băieţel stă cu chipul înfundat în palme. E îmbrăcat sărăcăcios şi în picioare are o pereche de papuci din plastic. Tremură din toate încheieturile. Lacrimi calde i se scurg printre degetele mici şi muncite. Dar ele nu-l pot încălzi. Micul lui suflet este îngheţat şi plin de durere. Ploaia rece îl udă până la piele. Lângă copilaş zace un sac murdar în care se găsesc câteva sticle de plastic. Nu a strâns aproape nimic, aşa că nu are ce să vândă şi din ce să-şi cumpere ceva de mâncare. Nici măcar o pâine. Acolo, jos, în pământul ud şi rece îşi doarme somnul de veci mama sa. A murit în primăvară. Copilul a aflat de la tatăl său că a ajuns în- tr-un loc mai bun, unde nimănui nu-i este foame sau frig. Mămica lui este în cer, Dumnezeu a transformat- o într-un înger care să-l vegheze şi să-l călăuzească în lumea asta grea în care s-a născut fără noroc. Vine în fiecare seară la mormântul ei şi îi povesteşte tot ce i s-a întâmplat peste zi.

Chiar dacă nu mai poate merge la şcoală, Alexandru nu renunţă la visul său de a învăţa şi răsfoieşte cărţi la lumina lumânării

“Copiii râd de mine când spun că mi-e foame. Mi-e mereu frig, mama, şi tare mi-aş dori să merg la şcoală şi să-mi fac mulţi prieteni. Visez la o pereche de pantofi şi la nişte şosetuţe groase, ca s