Unul dintre cele mai aşteptate momente din cadrul FITPT 2013 l-a constituit (re)întâlnirea cu tineri actori care au adus Iaşului de-a lungul timpul premii la Galele Tânărului Actor Hop. Printre momentele pline de umor susţinute cu profesionalism de Laura Bilic, Claudia Chiraş şi Bianca Ioan, s-a strecurat compoziţia care i-a adus chiar anul acesta lui Dumitru Georgescu premiul pentru cel mai bun actor în cadrul deja renumitelor Gale (4-8 septembrie 2013). Director artistic al Festivalului a fost regizorul Radu Afrim, iar preşedinte al juriului Oana Pellea; din juriu au mai făcut parte: Marius Manole, Radu Macrinici, Ion Rizea, Ada Milea.
Exigent cu sine, Dumitru Georgescu şi-a compus şi rescris propriul monolog şi l-a adaptat, mai întâi, pentru scena de concurs şi, în al doilea rând, pentru reluarea de acasă, de această dată jucând şi pentru public, încercând în unele secunde o adresare directă către tinerii din sală, dar păstrând coordonatele personajului. S-a tot vehiculat că ar fi vorba în text despre un copil abuzat. În fapt, actorul investighează cazul unui tânăr instituţionalizat într-un centru de psihiatrie, care suferă un regres psihologic înspre o vârstă anterioară celei reale (de la 18 la 12, să zicem). În acelaşi timp, protagonistul este un adolescent autist, un inadaptat, care se refugiază în propria lume, refuzând o lume bazată pe ipocrizie socială.
Deşi explicit nu se pronunţă, cred că Dumitru Georgescu este un fan al regizorului Radu Afrim, drept dovadă fondul muzical ales (tema din ”True colours”, instrumental), prezent şi în ”Visul unei nopţi de vară” montat la TNI în 2012 şi predilecţia abordării unui personaj tipic afrimian (inadaptare, disconfort moral, retragere în spaţiul mental al unei copilării protective, tipul ”retardului”, cum îl numeşte nu tocmai inspirat Cristina Rusiecki). Coincidenţa face că pe Dumitru Georgescu l-a
