Noua generaţie de istorici este din ce în ce mai vocală în România, încercând să retraseze direcţiile ştiinţifice ale unei istorii folosită ca instrument al partidului comunist pentru mai mult de patru decenii. Demersul de „demitizare” nu este însă unul uşor, dar întâlnirile între specialiştii din domeniu par promiţătoare.
Astfel de întâlniri au avut loc în perioada 17-20 octombrie la Prefectură şi apoi la Facultatea de Istorie a Universităţii din Oradea, în cadrul Conferinţei Internaţionale „Statutul istoriei şi al istoricilor în contemporaneitate”. După festivitatea de deschidere de vineri, 18 octombrie, de la Prefectură, au urmat comunicările ştiinţifice de sâmbătă, din Pavilionul V al Facultăţii de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării.
Dezbaterile şi intervenţiile ştiinţifice s-au finalizat cu o serie de concluzii privind statutul istoriei şi al istoricilor în contemporaneitate.
Prima dintre ele a fost aceea că pe tot parcursul secolului al XX-lea s-au înregistrat perturbări în relaţiile dintre istorie, factorul politic şi societate. În transformările ce au avut loc, ştiinţa istorică a fost lipsită de rolul său de „magistra vitae”.
În ceea ce priveşte reîntoarcerea la normalitate, istoricii au concluzionat că
şi că
Un plus de consistenţă pentru calitatea ştiinţifică a conferinţei a venit, conform organizatorilor, din partea profesorilor din învăţământul preuniversitar, care, prin lucrările propuse dezbaterii ştiinţifice, au readus în discuţie problema studierii istoriei în şcolile din România şi problemele acute cu care se confruntă.
La finalul conferinţei s-a hotârât ca lucrările susţinute să fie publicate într-un volum ştiinţific până la finele anului 2013.
Evenimentul a fost organizat de Universitatea din Oradea în colaborare cu Universitatea de Stat din Republica Moldova şi Academia
