Un proprietar de pământ american din Pennsylvania, în anul 2009, a primit o scrisoare de la o companie de exploatare a gazului de şist. A aflat că pământul său se află pe un rezervor de gaze de şist, care se întinde pe teritoriul a patru state.

I se propunea să-şi concesioneze terenul de aproape 40 de hectare, în schimbul sumei de 100.000 de dolari. O sumă importantă şi tentantă pentru un mic propietar de pământ. Mai ales că domiciliul stabil îl are în altă parte, iar acel teren şi acea casă sunt pentru vacanţă. Dar, ca să ia o decizie în cunoştinţă de cauză, a plecat în vizită pe la alţi proprietari de terenuri care au acceptat mai de mult târgul cu această companie de exploatare a gazului. Şi cu altele.

Acolo a constatat dezastrul. Apa freatică din care se alimentau oamenii cu apă pentru băut, pentru menaj, pentru irigaţii era contaminată cu substanţe toxice, substanţe folosite pentru fracturarea hidraulică.

Oamenilor li s-au dat asigurări că se respectă toate normele de protecţia mediului şi că apa este bună de băut. Dar, toţi cei care au băut apă din fântânile lor s-au îmbolnăvit. Animalele, la fel. Au fost contaminate şi râurile.

Compania de gaz le-a montat unor familii filtre pentru apă. Însă, ineficiente. Analizele de laborator dovedeau că multe dintre substanţele toxice străbăteau şi cele mai fine membrane. Însă, omenilor le fusese cumpărată tăcerea. La fel cum le fusese cumpărată multor politicieni susţinerea faţă de exploatarea gazelor de şist. Astfel că, prin legislaţie, instituţiilor de protecţia mediului li s-a tăiat posibilitatea de a interveni.

Deşi aveau banii în buzunar, tot mai mulţi oameni au început să se întrebe care va fi viitorul lor şi al copiilor lor, pe terenurile cu apă contaminată. Dar, nu mai puteau face mare lucru. Semnaseră pactul cu... diavolul din gazele de şist.

Desigu