Oamenii nevoiaşi de la ţară care vin la Craiova să vândă pe stradă legume și fructe, pentru care muncesc luni întregi, ne oferă o lecție impresionantă de voință. Mulţi sunt vârstnici, iar pensia nu le ajunge să își cumpere nici măcar jumătate din medicamentele pe o lună. Printre ei sunt şi femei tinere, care nu au loc de muncă şi singura soluție ca să poată trăi și să își crească copiii este să vândă ce cultivă în grădină.

Se trezesc cu noaptea în cap, își pregătesc sacii cu marfă și pornesc spre oraş. Pentru că nu au loc în piață, se strâng unde pot şi îşi aranjează marfa mai ceva ca pe rafturile supermarketurilor. Pe un trotuar din cartierul Brazda lui Novac, stau aliniate de o parte și de alta câteva femei care vând legume şi fructe. Tanti Mariana vine de la 40 de kilometri distanță, din satul Bulzești. Drumul e scump, dă 18 lei dus-întors și nu își permite să vină în fiecare zi pentru că asta ar însemna „să nu se mai aleagă cu nimic“. Din câteva lădițe de plastic negre, femeia vinde pere și ardei. Așezată pe un scaun de lemn, se ridică din când în când să își șteargă marfa, care strălucește în lumina soarelui. Are 72 de ani și spune că vine aici de nevoie: „Am o pensie de aproape trei milioane și nu îmi ajunge nici măcar să îmi iau medicamentele. Sunt bolnavă de inimă și bărbatu’ mi-e bolnav acasă. Mai mult dau pe drum, dar ce să fac, cu banii de aici cumpăr și eu ulei, zahăr, ca să ne ducem zilele, cât mai avem de trăit“, spune femeia, în timp ce își șterge lacrimile cu colțul de la basma.

Lângă tanti Mariana, își are pusă marfa „mamaie Lucica“, aşa cum îi spun puținii clienți pe care îi are. La 70 de ani şi începând din primăvară a trudit zi de zi în grădină și acum a scos legumele la vânzare pentru o brumă de câștig. Stă singură, în comuna Șimnic, soțul i-a murit acum 12 ani și nu are pe nimeni să o ajute. Are o pensie de trei milioane şi jumăt