...că băieţii, de ani buni, nu prea mai au de gând de performanţă. Rarele şi cu totul întâmplătoarele rezultate notabile ale băieţilor, indiferent despre care sport e vorba, nu sunt urmate de confirmări şi de evoluţii tot mai bune, ci dimpotrivă: ori aflăm că s-au dopat, ori că au renunţat la sport pentru a se face chelneri ori bodyguarzi, ori că s-au accidentat decisiv. Astea toate, desigur, atunci când nu le ia Dumnezeu minţile cu totul şi n-o dau pe droguri. Lista de rataţi din rândul băieţilor noştri nu-i cuprinde numai pe fotbalişti: avem atleţi, tenismeni, handbalişti, boxeri, ce mai, nu-i sport în care să nu existe nenumăraţi născuţi talente şi morţi speranţe, cum zice străvechea vorbă. Sunt aici de discutat chestiuni dintre cele mai diverse, începând cu alimentaţia complet aiurea încă din pruncie, cu educaţia (sub toate aspectele ei, de la cei 7 ani de acasă, continuând cu cea formală, şcoala adică, şi încheind cu educaţia în spiritul performanţei), cu finanţarea, cu medicaţia etc. În mod inexplicabil, sportul românesc totuşi nu moare, dar supravieţuirea sa se bazează de ani buni încoace aproape exclusiv pe pe performanţele fetelor: gimnastica, scrima, handbalul, tenisul sunt sporturile în care România a produs şi continuă să producă valori. În ultimele săptămâni am văzut câteva dintre acestea la lucru şi pot să spun că prestaţiile lor m-au entuziasmat. Prima a fost minunea aia de Bernadette Szocs, copiliţa de 18 ani care la Europenele de tenis de masă a jucat absolut încântător, singurele care au bătut-o (foarte greu) fiind ceva chinezoaice pripăşite p-aici, prin Europa, şi care aveau cu mulţi ani în plus în paşapoarte. A fost apoi Ada Nechita, „vinovată” de senzaţionala calificare în Champions' League a unei echipe anonime până acum, Baia Mare, şi tot ea a adus primele două puncte în grupă în dauna lui Hypo Viena. Cu contribuţia la fel de importantă a