În desele mele călătorii în România am constatat că această ţară, atât de controversată, constituie pentru un artist o permanentă sursă de inspiraţie prin coloratura ei mereu şanjabilă, fascinantă şi derutantă în egală măsură. Pentru cel saturat de monotonia „normalităţii”, România este o mină de aur, un loc al tuturor posibilităţilor, unde aventura şi neprevăzutul te pândesc la tot pasul. De câţiva ani buni vin în România. Ţara asta mă atrage ca un magnet. Acum înţeleg tot mai mult de ce atâţia scriitori elveţieni contemporani (Christian Haller, P. K. Wehrli, Jolanda Piniel) găsesc în România, dincolo de pitorescul acestui alt fel de Europă, un izvor nesecat de varietate şi de surpriză, care s-a concretizat salutar în cărţile lor. De aceea, întâlnindu-l recent la Berlin pe Christian Haller, un scriitor foarte apreciat de publicul românesc, din vorbă în vorbă, am ajuns la România şi la Bucureşti. (Christel Wollmann-Fiedler)

Christian Haller, ieri seară aţi citit la „Literarisches Colloquium” în Berlin-Wannsee din noul Dumneavoastră roman Der seltsame Fremde (Străinul ciudat). Povestiţi-ne câte ceva despre această carte.

Clemens Land e fotograf. Primeşte o invitaţie la un congres internaţional. Se simte măgulit să-şi expună lucrările în străinătate. Aventura începe încă de la aeroport, unde îl acostează un străin, oferindu-se să-i fie interpret. O figură stranie care apare şi dispare continuu. Fotograful C. L. ajunge întrun oraş gigantesc, în care se pierde ca într-un labirint. Cade victimă unor experienţe nefaste, total necunoscute: disoluţie şi mizerie, efectele catastrofale ale unei perfecte simbioze între colonialism şi socialism. Este confruntat cu o percepţie renascentistă, proiectată pe „evocarea apoteotică” a lumii moderne. Pe de altă parte, trebuie să rămână inevitabil captivul propriei biografii. Călătoria devine un fel de călători