Daniel Săuca

Aud, citesc, văd: „independența energetică”. Invocată și de premier, și de diverși analiști, și de media. Și mai ales de politicieni. „România are nevoie de securitate şi independenţă energetică“. Mai ales față de Rusia, harașo. Independența asta ar fi susținută și de popor. Un sondaj ar zice duios că 43 la sută din români vor independenţă energetică. Între timp, prin „județul Vaslui în NATO” satele se revoltă din cauză de gaze. De șist. Guvernul, anunță dl. Ponta hăpt din America, „sprijină gazele de şist, va rămâne doar o minoritate radicală”. Importantă ar fi așadar „independența energetică”. Luată așa propagandistic treaba probabil prinde. În multe medii, un cocktail agitat pe bază de ruși (am avea și noi probabil ocazia să ne revanșăm după câte am primit de la marele vecin de-a lungul secolelor, de la invaziile/migrațiile slavilor până la tezaur și instaurarea comunismului) încă mai are adepți. Cred că lucrurile, ca de obicei unde își bagă dracul energiei coada, sunt mult mai complicate. Interesele sunt diverse (de la state, companii, lideri politici până la servicii și înapoi) dar oricum nu vizează consumatorul final de energie (mai ales cel „casnic”). Și din această perspectivă, cetățeanul este victima marilor jocuri globaliste, corporatiste etc. Apropo, dacă tot devenim din ce în ce mai independenți de ce se scumpește energia? „Finuții” vor explica că vom câștiga din această independență (al dracului, cu firme străine, noi, ciudat, nu suntem capabili) prin implicarea socială a corporațiilor, prin taxele și impozitele plătite în țară, prin locurile de muncă ș.a. Probabil. Numai că sigur nu vom ajunge o țară a „petrodolarilor”, așa cum sunt, de pildă, cele din zona Golfului, state „independente energetic”… Poate că viziunea-i cam stângistă, cam inadecvată mersului vremurilor. Poate. Ceea ce constat, fără surprindere, e clișeul „independen