Nu o data candidatii care promit marea cu sarea in campanie si se comporta mierosi in fata celor care-i aleg se metamorfozeaza subit dupa alegeri, devin alti oameni, fac cu totul altceva decat ceea ce promisesera si-l sfideaza pe alegator, ca si cum l-ar intreba: "dar tu cine mai esti, ba?"
Bancul cu politica bunului simt
Exemple se pot da multe, dar nu-mi iese din minte logo-ul lui Crin Antonescu, cel care inainte de alegeri trambita politica bunului simt. Dupa alegeri, bunul simt s-a facut nevazut, desi nici inainte nu se prea observa, de mic ce era.
Pe Antonescu, nu stiu daca l-a mai vazut cineva de la alegeri incoace in biroul senatorial din Teleorman, dar stiu precis ca l-au vazut turistii pe plajele lumii intr-o vacanta prelungita, demna de un student fara restante, nu de un co-presedinte al unei cogeamitea USL, aflata la guvernare. Halal bun simt!
In plus, este jenant sa vorbesti despre politica bunului simt, inteleasa exact pe dos, atunci cand ii intorci spatele presedintelui tarii si cand vorbesti grobian la adresa lui in orice ocazie, ca sa te dai grozav in fata telespectatorilor, deszgustati de ceea ce au vazut si auzit.
Nici Victor Ponta nu lasa de inteles ca s-a ales deputat in alt scop, decat numai ca sa aiba un plan B ca varianta de rezerva, pentru cazul cand nu l-ar numi presedintele Prim Ministru si ar risca sa ramana cu planul A in vant.
Alba-neagra a lui Felix
Exemplu excelent de felul cum poti lasa alegatorii cu ochii la soare este condamnatul Voiculescu-Felx. El a atins performanta de a-si da demisia de doua ori dupa ce alegatorii ii acordasera tot de doua ori increderea lor, fara sa le treaca prin cap ca voteaza altceva decat planul B al lui Voiculescu, pentru cazul cand planul A nu-l scapa de parnaie.
Nu-mi vine sa cred ca alegatorii stiau ceva despre
