Suntem ponderaţi, admirativi şi prudenţi în fiecare silabă. Aoleeeeeu, Greeeecia! Ce ne facem, unde ne ascundem de frică, Fernado Santos are nu ştiu ce procentaj de victorii, n-au primit gol acasă de pe vremea lui Arhimede, au jucători de mare clasă, precum Katsouranis, Karagounis, Zorba Grecul şi băiatul care rupe bilete de la Acropole. Ne cufundăm în chestiuni politicoase, ne aducem aminte că au fost campioni europeni, că publicul de la Pireu face scandal şi că marile echipe de club au bugete la care nici nu visăm.

Da, într-adevăr, Katsouranis şi Karagounis au fost nişte mari fotbalişti, care au împreună aproape 250 de selecţii. Dar acum au, tot împreună, aproape 80 de ani şi se încăpăţânează să se mai încalţe în ghete.

Da, într-adevăr, grecii au câştigat campionatul european, dar au dat mingea peste gard, au jucat într-un fel de 1-9-1, au jignit ideea de fotbal ofensiv şi au propus cel mai nesărat Balon de Aur din istoria fotbalului, pe acel Zagorakis, rezervă bătrână pe undeva pe la Bologna, dar mare căpitan care dădea pase de‑un metru cu latul la marea campioană continentală cu miros de tsipouraki.

Nu spune nimeni c-am bătut deja Grecia şi că suntem în drum spre Rio. În nici un caz! Avem o dublă grea, în care şi nouă, şi grecilor, ne place să aşteptăm să vină adversarul peste noi. Depinde de Piţurcă, el trebuie să fie mai deştept decât Santos. Dacă ne abţinem să ne ducem peste ei, avem destule şanse.

Cei care le fac grecilor sandalele cu cremă şi ridică în slăvi o stirpe a fotbalului care ne e cumva la îndemână trebuie să se gândească la ce-ar fi spus dacă am fi picat cu Portugalia. Ar fi zis că avem şi noi şansa noastră, deşi era limpede că în faţa lui Cristiano Ronaldo n-aveam nicio şansă. Bine că nu s-a întâmplat aşa, pentru că puteam visa la Brazilia doar în călătorii private, nicidecum la Mondiale!