Învăţământul ar trebui centrat pe elevi, nu pe profesori, şi ar trebui să fie favorabil incluziunii şi învăţării de-a lungul vieţii pentru toţi copiii şi tinerii, indiferent de situaţia lor. Acestea sunt unele dintre măsurile pe care le recomandă specialiştii pentru ca elevii să înveţe din şcoală să se integreze social.

Din cei peste 72.700 de copii cu dizabilităţi din România, aproximativ 24.100 frecventeaza învăţământul de masa, adică mai puţin de o treime, potrivit datelor din 2013 ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului.

Pornind de la această realitate, Asociaţia RENINCO România în colaborare cu Fundaţia World Vision Romania şi Şcoala Gimnazială “Sf. Voievozi” au organizat săptămâna trecută o conferinţă naţională cu subiectul „Incluziunea şcolară între deziderate şi realitate”, se arată într-un comunicat de presă al celor trei parteneri.

Conferinţa a reunit specialişti din educaţie: profesori, logopezi, psihologi, directori de şcoli şi grădiniţe, specialişti în protecţia copilului din administraţie şi ONG-uri, profesori universitari, specialişti ai Institutului de Ştiinte ale Educaţiei şi Secretarul de stat pe preuniversitar Valentina Ştefania Duminică.

„Conceptul de educaţie incluzivă se referă la un proces educaţional care se focalizează pe nevoia de educaţie a celor vulnerabili, care nu etichetează, ci oferă şanse egale tuturor copiilor, reprezentând primul pas în incluziunea socială, ce e un deziderat al oricărei societăţi moderne” a declarat Mariana Arnăuţu, manager de programe educaţionale la fundaţia World Vision Romania, unul dintre organizatori.

Modul în care se face educaţie incluzivă în România este determinat în mare măsură de atitudinile celor din jur - profesori, părinţi, copii, autorităţi locale, mass-media şi alţi factori - care decid sau nu să pună copilul şi nevoile lui în centrul famili