Focșaniul este pe alocuri un oraș al contrastelor. Ieri, ajungând pe strada Vrâncioaia, am avut un sentiment ciudat. La o aruncătură de băț de bulevardul Unirii, în spatele unui rând de blocuri de 10 etaje, impunătoare, peisajul se schimbă complet, ca și cum am păși dintr-o lume în alta. Dincolo de blocurile care ating cerul, civilizația municipiului reședință de județ, dincoace, străzi neasfaltate, care seamănă mai degrabă a ulițe. Pe strada Vrâncioaia sunt doar case, unele bătrânești, scorojite de trecerea timpului, altele noi, vile cu etaj și gazon în curte. La orizont, aproape, se profilează blocurile înalte de pe bulevard. Două lumi în același tablou. Dacă aveți trecere prin această zonă vă minunați cât de diferită poate fi realitatea din spatele blocurilor.

Strada este acoperită cu balast, care s-a mai lăsat din loc în loc, formând gropi, de diverse mărimi și denivelări. Trotuarele, în schimb, se prezintă mai bine, părând a fi reabilitate în urmă cu ceva vreme. Principala grijă a oamenilor de pe această stradă este asfaltarea dumului, pe care o așteaptă ca o mană cerească de zeci de ani. Această stradă, deși atât de aproape de bulevard, nu a fost asfaltată niciodată. „Suntem supărați, pentru că de 50 de ani, de când locuim aici, nu s-a schimbat nimic. Suntem foarte aproape de bulevard, dar parcă suntem la țară. Strada nu este asfaltată, niciodată nu a fost, este plină de buruieni, de scaieți. Parcă era mai bună atunci când am venit, în urmă cu atâția ani, era măcar pietruită, acum e distrusă, e plină de gropi. Cu toate astea, plătim impozitul cel mai mare, ca pentru zona I. De câte ori nu am ajuns și la Primărie... ni s-a spus da, da, se rezolvă, dar nu s-a făcut nimic. Uneori nu ne încumetăm să intrăm pe stradă cu mașina și ocolim, prin spate. Am mai fost în vizită, la rude, care locuiesc la marginea orașului, toate mărginimile sunt asfaltate,