Militantismul religios ecologist, importat din Vest, a găsit aici un sol fertil, cu sau fără ajutor rusesc.
Între protestele privind Roșia Montană și cele, mai recente, de la Pungești, legate de gazele de șist, există o mare diferență de principiu, care va deveni tot mai vizibilă. Primele țin de ecologie și de politică. Celelalte se asociază tot mai mult cu ideologia ecologistă, care nu e nici simplă politică, nici știință, ci e o veritabilă religie seculară. Primele proteste vor „să salveze Roșia Montană“: e vorba măcar de ceva precis – un anumit peisaj, situri arheologice, posibilul pericol al revărsării cianurilor. Obiectivele sunt limitate la o localitate și la o mină. Se știe care sunt zăcămintele aurifere, care vor fi beneficiile statului. Se suspectează – deocamdată fără dovezi sigure – existența corupției în rândurile autorităților în favorea RMGC. Mulți consideră, în orice caz, că aceste beneficii sunt întrecute mult de riscuri și de dezavantaje, deopotrivă de mediu și economice. Nu știu dacă au dreptate întru totul. Dar discuția, în cea mai mare parte, se poate purta în termeni rezonabili. Chiar Academia Română și președintele ei, chimist de profesie, s-au pronunțat împotriva exploatării. Oricum, abandonarea proiectului RM nu ar fi decât o chestiune punctuală, deloc decisivă în ansamblul economiei naționale.
Dincolo, în zona Bârladului, lucrurile încep să se arate într-o altă lumină: mai întâi, avem de-a face cu un amestec tot mai straniu și, aș zice, impur de săteni speriați și de militanți ecologiști veniți din diferite locuri, spre a „ridica conștiința revoluționară a maselor“, dacă mi-e permis să folosesc o sintagmă comunistă. Apoi, obiectivul nu mai e limitat: nu se mai „salvează“ de gazele de șist o localitate și nici măcar o zonă, ci „întreaga Românie“, așa cum stă scris pe bannere. Acțiunea a devenit soteriol
