Dacă România e un turn clădit pe depresie și nonsens, de balustrada ultimului etaj stă agățat Băsescu. Șapte milioane de pantofi îl calcă pe mîini, dar degeaba. Băsescu are 62 de ani și încă se ține bine.
Jos, în abis, e viitorul. Format din cap, trunchi și picioare, adică din șomaj, îndatorare publică și prăbușirea sistemului de pensii, viitorul joacă barbut cu procurorii, fumează cianuri cu serviciile și, în caz de boală, se dă pe mîna unui doctor picat la Bac. Nu e de mirare că președintele își face planuri să ajungă premier și nici că adversarii lui fac tot ce le stă în putere ca aceste planuri să-i reușească.
S-a arătat, în ultimii 23 de ani, că un lider e fiabil dacă structurile îl acceptă, dacă rețeaua națională de muci uscați, care împiedică statul să respire, îi dă voie liderului să se scobească, în pauzele de publicitate, cu unghia mică în nas. Dacă generalii, marii infractori, șefii Gărzii Financiare, stăpînii vămilor, ai porturilor și aeroporturilor, ai Armatei, ai Poliției, ai Parchetelor și ai serviciilor consideră că liderul satisface investiția, investiția se face. Altfel, nu.
Pe baza acestui comerț, Crin Antonescu iese primul din discuția despre președinți. Băsescu se va face luntre și punte ca în interiorul USL să se revină la ura naturală, cea din anii 2000-2009. Fără PSD, Antonescu va pierde prezidențialele la fel de clar cum a pierdut, în discuția cu FMI, șirul vorbelor englezești.
Aici începe și, de fapt, se termină strategia lui Băsescu. E simplă ca Levantul, ușoară ca ospătăria și tare ca fiola din noul Cod Rutier. Practic, nu contează cine va fi președinte, cîtă vreme Antonescu nu va fi. Căci, dacă nu va fi, Ignatul din 2014 se arată sumbru în PNL. Poate că nu va curge la fel de mult sînge ca în curțile gospodarilor, dar guițatul grupării Antonescu se va auzi în presă la fel de intens.
Fără Antonescu, PNL
