O data cu aderarea României la Uniunea Europeană, misiunea socială a intelectualilor se schimbă radical, ea fiind axată pe europenizarea societăţii şi integrarea europeană.

Aşa cum am spus in studiul ,,The Intellectual’s State in the Context of the Romanian Society’s Europeanization” (publicat in Management Dynamics in the Knowledge Economy, Volume 1 (2013) no. 2, pp. 293-315) consider că intelectualitatea este îndrituită să se europenizeze mai repede decât alte categorii sociale dată fiind disponibilitatea ei pentru valorile europene. În acest context se profilează rolul intelectualilor români în europenizarea societăţii româneşti, în promovarea intereselor cetăţenilor români. Se constată însă, în cei peste cinci ani de la aderare, o anumită indiferenţă a intelectualilor români faţă de Uniunea Europeană, noul centru de putere pentru toate categoriile sociale interne. Intrarea României în structurile europene ar fi trebuit să declanşeze o amplă mişcare intelectuală de evaluare a europenizării societăţii româneşti în contextul perioadei postcomuniste. Intelectualul român se percepe ca actor social într-o ţară care ar fi situată la periferia Europei, el însuşi caracterizându-se diferit deintelectualii din celelalte ţări europene. În realitate, nu este nimic programat ca intelectualul român să aibă un statut periferic, dar mediul său de existenţă influenţează, uneori decisiv, statutul său. De aceea, intelectualii îşi asumă în mică măsură europenitatea ca identitate proprie, profesional şi social. Europenismul se regăseşte rar în discursul identitar, deşi el este acceptat formal. Europenizarea este deplină numai din momentul în care societatea românească depăşeşte ea însăşi mentalitatea de periferie a Europei. Uniunea Europeană nu este un ansamblu mecanic de state, ci o nouă comunitate rezultată din europenizarea tuturor societăţilor europene şi