În urmă cu două decenii, cei din generaţia mea (sau mai vârstnici) nu erau consideraţi bărbaţi dacă nu discutau la un pahar de bere despre fotbal sau aventuri soldăţeşti. Aşadar, ca orice ostaş în rezervă al patriei mele care se respectă, am să vă spun mai departe câteva poveşti cu tâlc de la UM 01278, denumită “Căsuţa noastră”. În perioada 1986-1987, parcă prevestind sfârşitul Epocii de Aur, activul de partid înăsprise măsurile de supraveghere din jurul unităţilor militare. Indicativul “Vigilenţa” se aplica tot mai des, dispozitivul de pază al Regimentului de Protocol UM 01278 Cluj, unde cu onor serveam patria la acea dată, fiind suplimentat cu încă doi soldaţi de pază. O potecă tăiată printre buruieni, la 50 de metri de gardul unităţii, asigurată cu pază neînarmată. Era vară şi, cum nimeni nu părea a pune în pericol secretele militare ale ţării, cel puţin de la nivelul solului, soldaţii de la Vigilenţa stăteau tolăniţi cât îi ziulica de lungă în compania unor paraşute locale, bine cunoscute unităţilor militare clujene, fie ele ale Ministerului de Interne sau ale MApN. Nu se ştie de ce, dar Adela şi Cristina hotărâseră să probeze bărbăţia militarilor la datorie, făcând deseori turul oraşului. Cum generalul Iulian Topliceanu, şeful Armatei a IV-a, îşi făcuse un obicei din a vizita UM 01278 Someşeni, într-o bună zi, mai precis într-o noapte de pomină, fetele au fost surprinse de un control de la garnizoana Cluj satisfăcându-i complet pe cei 33 de membri ai gărzii. Erau atât de obosite încât, am aflat din relatările băieţilor de la faţa locului, una dintre ele “adormise, domne’, tocmai când dădeam cartuşe în ea”, după cum povestea unul dintre şoşoii surprinşi în plină activitate sexuală. A doua zi dimineaţă, tărăboi mare pe platoul unităţii. Miliţia şi conducerea unităţii, în frunte cu căpitanul Viorel Comănici şi maiorul Vădeanu, ţineau şedinţă de partid în aer l