Electoratul de dreapta, acela care mai este interesat de politică, asistă în ultimele zile la un spectacol nu doar jalnic, ci şi lipsit de originalitate. Sub pretextul unificării, politicienii Dreptei îşi dau vârtos la gioale, cu un entuziasm cu care n-au mai asediat de mult gleznele USL.
"Generali fără armate", "uselist simpatic" şi alte soiuri de alinturi zboară în toate direcţiile, dar strict în perimetrul Dreptei. Vocile unora, care recomandă deschidere în gândire şi prudenţă în declaraţii, rămân neauzite în hărmălaia generală.
Este greu de înţeles cum îşi mai imaginează oamenii ăştia că se pot aşeza la masa dialogului după ce s-au insultat în acest fel. Şi chiar dacă le-ar ieşi, în final, împăcarea, în elanul de a-i zice una adversarului niciunul dintre lideraşii de sertar de azi ai Dreptei nu s-a întrebat câte parale vor mai da pe ei alegătorii care îi vor vedea cum se pupă după ce s-au încondeiat public atât de categoric.
Problema este că singurul om de pe partea dreaptă care gândea cu câteva mutări în avans este la Cotroceni şi nu mai poate candida, iar juveţii cu aere de chintă royală de prin partide sunt atât de orbiţi de propria măreţie încât nu realizează că orgoliile de moment dăunează grav sănătăţii construcţiilor politice.
Cel mai amuzant este Vasile Blaga, care se făleşte, de câteva zile încoace, că nu mai ascultă el de telefoanele lui Băsescu. Ba chiar dă de înţeles că nu el îi solicită întâlniri preşedintelui, ci invers, Băsescu îi trimite lui "mesageri". Culmea curajului: preşedintele PDL reuşeşte să facă aceste afirmaţii vitejeşti fără să pronunţe măcar o dată numele preşedintelui cu care atât de brav se luptă.
Îndepărtarea de celelalte partide de dreapta - fără măcar o tentativă de negociere - este, în acest context, o mişcare logică din partea preşedintelui PDL. O garnitură de oameni care nu-i sunt fideli, inclusiv unii
