Am scris în urmă cu câtva timp, aici în Evenimentul Zilei, că Patriarhul Daniel este cel mai puternic român. Ferit de intrigile politice și ales pe viață, vocea întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române se aude până în ultimul cătun fie el electrificat sau nu.
Are în subordine o mare oștire: ”o armată în negru” compusă din circa 15.000 de preoți. Văd că deunăzi numele Prea Fericirii Sale este alăturat scandalului privin gazele de șist. Protestul unor preoți locali împotriva companiei Chevron a fost perceput de mai multă lume din presa laică drept o comandă bisericească împotriva gazelor de șist.
Și eu mi-am arătat nedumerirea de ce anumiți preoți conduc răsculați, precum la Bobâlna. Rolul primordial al preotului este acela de sacerdot, de administrator al Sfintelor Taine, de pace și bunăastarea comunității. Nicidecum de revolte, de agitatori în reverendă! Pe de altă parte, preotul este dator să apere mediul. Este un fel de ecumenist avant la letrre. Nu degeaba de preoții se roagă la Ectenia Mare: „Încă ne rugăm pentru buna întocmire a văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pentru vremuri paşnice”. Deci Bisericii nu îi este indiferent unde trăiește sau după cum bine spune Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu Streza; ”Biserica este o instituție divin-umană, dar nu aeriană”.
Cu un ochi plâng, cu un altul râd. Acțiunea câtorva preoți mă bucură, dar mă și sperie. Spun sperie pentru că nu aș vrea ca Biserica să fie catalogată anti-UE sau anti-capital străin. Să fie descrisă ca o forță centrifugă care vrea să ne izoleze, să ne țină departe de țările occidentale. Atât așteapă unii...Iar aici e vorba de România, de destinul ei geopolitic. Am vorbit cu episcopul locului Prea Sfințitul Corneliu. Sincer precum îl știu și-l prețuiesc mi-a spus că un preot i-a explicat că e în afara orelor de program și nu face nimic anti-consti
