de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
23 octombrie 2013 23:36
9 vizualizari
A-A+ Am vorbit de foarte multe ori despre filosofia de viaţă a "gospodarului" căruia îi place să fie frumos la el în bătătură, în casă, despre cei care se mândresc cu acea "rânduială" pentru care alţi "gospodari" îi invidiază. Dacă ar fi să facem un portret al personajului (care personaj nu e de poveste, ci, din păcate, cât se poate de real), l-am putea caracteriza ca pe un mare moralist, emiţător de reguli stricte, susţinător al muncii, al rânduielii (ăsta e unul dintre termenii preferaţi ai reprezentanţilor acestei specii). În umbra acestor particularităţi zace - de fapt - o ditamai nesimţirea, un adevărat model de neam prost. Pentru a fi curat, frumos în casa şi ograda proprie, el, neamul prost, de traistă, e gata să umple celelalte spaţii cu tot felul de lucruri, de gunoaie, cu orice ar afecta rânduiala lui de "gospodar" cu maiou mâncat de molii, pantaloni murdari răriţi între picioare, nespălat de trei zile, dar foarte mândru de spiritul său antreprenorial. Ce face neamul prost cu ceea ce îi prisoseşte? "Mobilează" spaţiile verzi, trotuarele şi - aflăm mai nou - înfundă reţelele de canalizare. Dacă în materie de umplut zone libere am putut observa care sunt tendinţele ultimilor ani (canapele rupte, cauciucuri, frigidere, spătare de scaun, chiloţi, haine, moloz, closete vechi, televizoare pe lămpi şi multe altele), când vine vorba despre reţelele de canalizare constatăm o varietate de produse de care ghiolbanul se desparte fără regret: carpete (cu "Răpirea din serai"), geci, ciorapi, mingi, resturi animale, păr, găini moarte, oase, copite, scutece, bucăţi de gazon, umbrele. Mai vreţi? Ce ziceţi? Iese de-o consignaţie? Imaginaţi-vă că toate aceste obiecte ajung în reţeaua de canalizare. Reţeaua de canalizare construită pentru oameni despre care se crede că sunt daţi, câ
