Atâtea restricţii de circulaţie, câte are acum, nu a văzut de când e ea strada Crividia din Vulcan. Începând de jos, de la Pierde Şut, celebrul local bine înşurubat în istoria oraşului şi în memoria multor generaţii de mineri, şi până aproape de fosta alimentară şoferii autovehiculelor trebuie să fie atenţi la semnele pe care le fac câţiva inşi şi la culoarea paletelor pe care aceştia le mânuiesc.
De la barieră
şi, deocamdată, până la Pavilioane, dar, azi, mâine, până-n capătul ei cel mai de sus, strada Crividia este cuprinsă de febra canalizării. Trei echipe de lucru de la Hidroconstrucţia Cluj au săpat-o de-a lungul, încât, strecurându-te, pe jos sau cu maşina, printre, utilaje, camioane şi grămezi de pământ, ai impresia că intri într-un sit arheologic. Băieţii nu se joacă. Profită de vremea frumoasă şi fac tot ce pot, pentru a-şi depăşi temeinic sarcinile de plan.
Fiindcă la iarnă nu se ştie cum va fi. De fapt, vorba vine că nu ştiu, pentru că se cunoaşte foarte bine că nu vor mai putea avea, în niciun caz, randamentul de acum.
Echipele care vin
de la barieră în sus mai au puţin până să ajungă la podul de peste Jiu. Loc în care vor face joncţiunea cu colegii lor care sunt acum cu lucrarea ceva mai sus de Pavilioane. Întâlnirea de la pod nu va însemna nicidecum finalizarea lucrării de introducere a conductelor de canalizare cu diametrul de 315 milimetri, aflu de la unul dintre tinerii muncitori care dirijează circulaţia rutieră. Lucrările de introducere a reţelei de canalizare vor continua hăt, hăt, cum ziceam înainte, până-n capătul de sus al Crividiei. “Ceea ce înseamnă că asfaltul acela proaspăt pus ar putea fi spart?”, m-am arătat interesat. “Tot ce-i posibil!”, a venit răspunsul. Asta chiar că-i bună. Foarte interesant modul în care se planifică la noi asemenea lucrări, nu-i aşa?
Atâtea restricţi
