Ştiţi vorba aia, „Morţii cu morţii, viii cu viii”?! Ei bine, Liviu Dragnea a-ncurcat-o.
La finalul săptămânii trecute, vicepremierul a declarat, senin, că dosarul său, în cazul referendumului din vara anului trecut, are la bază o sesizare făcută de un teleormănean mort din 1991. “Este un dosar pornit de la plângerea penală depusă de un mort, decedat în 1991. Probabil s-a trezit în 2012 şi, pe urmă, s-a dus înapoi”, a explicat Dragnea, ironic, precizând pentru gândul că a văzut certificatul de deces al împricinatului, într-un volum al dosarului penal.
Cu siguranţă, mi-am spus, aici e mâna lui Sorescu.
Într-o noapte, p-aci, pe la Bragadiru, pe unde-s casele mai rărişoare, din cauza stafiilor - care se mai arată pe-acolo -, şi unde oamenii s-au cam sfiit să pună case, ca să aibă şi ele, stafiile, lărgime, să treacă în deal, la vot, şi pe urmă, la vale, la birt, se întâlneşte Dragnea cu unul care cam sclipea de departe. Ca putregaiul.
„Bună seara!”, zice. Ăla nu-i răspunde. „N-o fi auzit”, se gândeşte Liviu. „Bună seara”, zice iar. ,,Bună seara”, îngână celălalt, parcă ar fi avut ţărână-n gură şi-i stă drept în cale; nu-l mai lasă să treacă.
,,Mă, tu ştii cine sunt eu?” Se uită Liviu… şi odată simte cum i se scoală căciula singură din cap: hoop! şi cade jos…pleoţ! Ăsta semăna cu unul de murise, la el în cap: Romică Părpălea, şef de filială PSD, la Bragadiru. „Păi, eu ştiu?!” încearcă el să-şi facă curaj. ”Te cunosc, dar nu ştiu de unde să te iau…” zice iar. „Păi, ia-mă şi dumneata de guler… Scutură-mă!! Că, vezi Doamne, eu mort şi te-am reclamat la DNA”, rânjeşte străinul. Când să-l ia de guler, nimic… Ăla era moroi.
Lui Dragnea îi rămăsese mâna ţeapănă, în aer. După aia i s-a făcut moale şi aşa a rămas. Bine că nu i-a zis moroiul să-l ia şi de buletinele de vot, că paraliza complet.
Aşa a fost de părere şi nea Vasile Cimpo
