Am impresia că ministrul Dan Şova nu a vrut cu adevărat să-l dea pe mâna Justiţiei pe afaceristul despre care a afirmat că, într-un hotel din China, i-a propus să-i ofere o şpagă. Sau, dacă a vrut, nu s-a priceput, deşi trece drept un eminent jurist printre colegii săi de partid.
Să reamintim faptele. Ministrul Dan Şova a efectuat la începutul lui septembrie o vizită economică în China. După cinci săptămâni, el a declarat agenţiei Mediafax că în timpul acelei vizite, directorul unei companii de drumuri din Bihor i-ar fi propus o şpagă dacă e ajutat să câştige un contract de autostrăzi. Şova spune că în momentul în care a auzit oferta, a respins-o ferm şi i-a spus ofertantului că-l va reclama la DNA. Ceea ce, odată ajuns în ţară, a şi făcut.
La câteva ore după ce explodează ştirea, se află că dosarul constituit la DNA Bucureşti pe baza denunţului formulat de ministru a fost declinat către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor. De atunci, domnul Şova nu pierde nici un prilej ca să acuze DNA că i-a dat aşa frumuseţe de caz, iar procurorii anticorupţie şi-au bătut joc şi l-au îngropat la un Parchet local. Domnişoarele mai slabe de înger au lăcrimat faţă de aşa ministru cinstit, domnii mai tari de înger au aplaudat şi l-au decretat erou al luptei anticorupţie, iar ministrul şi-a trăit momentul lui de glorie de care, în contextul Roşia Montană, avea atâta nevoie.
Stop! Derulăm filmul înapoi şi îl mai privim o dată, dar nu cu ochii domnului Şova sau ai admiratorilor săi, ci cu ochi de procuror. În momentul în care, pe holul hotelului din China, Dan Şova a respins demn oferta şi i-a mai şi spus omului de afaceri că-l denunţă la DNA, putem spune că a omorât dosarul înainte ca acesta să se nască. S-a purtat ca o mâţă cu clopoţei în coadă care pleacă la vânătoare de şoareci. Doar nu s-ar fi aşteptat ca prezumtivul mituitor să insiste în demersul său, în pofid
