Mărturisesc că m-au surprins huiduielile susținătorilor roș-albaștri după acest 1-1 de marți, pe undeva chiar m-au intrigat. Asta deoarece consider că, exceptînd a doua jumătate a primei reprize, interval în care aproape că s-a sufocat, trupa din Ghencea n-a jucat rău. A avut atitudine, plusuri și minusuri, noroc și ghinion, -a avut de toate. Înainte de orice însă, a vrut și a luptat. Poate n-a meritat egalul, căci Basel s-a dovedit un pic mai bună, la mustață, dar a transpirat pentru el și s-a chinuit.
Probabil că diferența de optică a plecat de la distanța dintre așteptările mele și ale celor-lalți. Personal, avertizat că Baselul care a bătut Chelsea la Londra o întîlnește pe Steaua zdrobită de aceeași Chelsea la București, nu mi-am făcut cine știe ce iluzii. Știind că site-ul financiar transfermarkt o credita pe campioana Elveției cu o valoare de piață cu 8 milioane de euro peste cota campioanei României, Basel aflîndu-se în avans și la capitolul buget, de ce să fi spe-rat foarte mult, foarte departe? Patriotismul nu constă în re-fuzul lucidității, nu înseamnă să fii picat din Lună.
În consecință, Basel trebuie socotită favorită și pentru retur, iar cine își imaginează altceva se îmbată cu apă rece. Din care motiv nici nu va fi greu pe St. Jakob-Park peste două săptămîni, ci va fi extrem de greu, infernal. Steaua ar trebui să prindă o seară magică, de excepție, ca să nu iasă definitiv din cursa europeană.
Căutînd să explic reacția celor care și-au fluierat favoriții marți seara, o pun pe seama senzației că s-au simțit înșelați de făgăduielile șefilor cum că, în sfîrșit, echipa va confirma în grupele C1. Că va rupe norii. Corect, în raport cu ce li s-a promis, li s-a oferit puțin, de aici și impresia c-au fost păcăliți. Mai ales pe Reghecampf l-a luat gura pe dinainte, dar tinerețea și lipsa de experiență îl scuză.
În fond, marcînd cel di
