Toată suflarea microbistă vlahă a sărit în sus de bucurie când se extrăgeau din urnă meciurile de la barajul pentru Cupa Mondială de Fotbal din Brazilia. Am scăpat de Ucraina şi Suedia, dar am ratat Islanda. Aşa pentru ca drumul spre Rio să fie mai dificil, dar mai frumos.

I-am auzit pe unii care regretau că nu am căzut cu pescarii islandezi, dar după cum arată fotbalul românesc de astăzi, mi-e teamă că nici cu Islanda nu era prea uşor. Ce va fi cu grecii vom vedea pe 15 şi 19 noiembrie: ca popor blând ce suntem, care nu a cotropit pe nimeni, putem de pe acum să otrăvim fântânile şi să dăm foc la lanurile de grâu, pe greci îi vom aştepta în mlaştinile organizate de pe Naţional Arena. După ce fanarioţii ne-au subjugat secole la rând, cred că a venit vremea să ne luăm revanşa… măcar pe terenul de fotbal – pentru că nu-i aşa? – şi băieţii lui Piţurcă merită să vadă Rio.

Sorţii au fost buni cu noi şi ne-au hărăzit un adversar mai pe măsura noastră: adică ceva mai slab, neserios, care trage de timp, care se luptă cu o criză economică mai mare decât cea din care cică ne-a salvat Emil Boc. Dacă grecii şi-au falimentat economia, noi ne-am vândut ţara, pe bucăţi, aşa cum duci o fabrică la fier vechi.

Sorţii au fost buni, să vedem soarta ce ne va rezerva? Nu putem uita de barajul cu Slovenia, care ne stă pe suflet şi acum după 12 ani, când băieţii lui Nea Gică Hagi au dat-o-n bară cu un simpatic popor de schiori şi proprietari de pensiuni. Apropo, Slovenia trăieşte din pensiunile turistice, nu a trebuit să-şi distrugă toţi munţii cu exploataţii miniere…

Olandezii au ţinut cu noi (şi i-au bătut pe turci), sorţii au fost de partea noastră, acum vrem ca şi noi să fim de partea noastră, adică aşteptăm ca jucătorii lui Nea Piţi să mai lase jocul din cluburi şi să vină pe terenul de fotbal… Aşteptăm să vedem ce e mai puternic în spaţiul balcano-pontic-levant