A face o paralelă între vizita din 2011 a lui Traian Băsescu în Statele Unite și cea a lui Victor Ponta de zilele acestea este ușor forțat. E ca și cum ai compara un ananas cu o ridiche. De ce cred asta? Din mai multe motive, pe care le voi puncta.
În primul rând, Traian Băsescu a mers la Washington ca... președinte. Ca șeful unui stat cu care America avea, și are și în prezent, un Parteneriat Strategic. Traian Băsescu s-a dus în Statele Unite pentru că urma să fie primit de Barack Obama. Dacă o astfel de întâlnire nu ar fi fost confirmată, nu ar fi mers, cu siguranță. Să te duci în capitala SUA și să fii ținut la ușă de partenerul tău strategic, cel mai puternic om de pe Planetă (ca să folosesc o expresie tocită), ar fi fost un eșec răsunător.
Victor Ponta a mers ca prim- ministru. Faptul că n-a fost primit de Obama nu poate fi considerat un eșec. Dacă s-ar fi văzut cu președintele american, ar fi beneficiat de un bonus. Un jackpot diplomatic. Ori președintele SUA oferă astfel de bonusuri doar în momente foarte importante ale relației bilaterale, unele dintre ele chiar istorice.
În 2011, președintele Traian Băsescu a fost la Washington într-un astfel de moment istoric. A mers pentru a semna documentele referitoare la amplasarea pe teritoriul României a unor componente ale Scutului antirachetă și a aduce îmbunătățiri Parteneriatului strategic dintre Statele Unite ale Americii și România. A fost absolut firesc să fie primit de președintele și vicepreședintele SUA, de noul șef al CIA de la acea vreme, iar ministrul de externe Theodor Baconschi să aibă un tete-a-tete cu Secretarul de Stat Hillary Clinton.
E adevărat că, cu acel prilej, atmosfera a fost foarte destinsă și pentru că Traian Băsescu se poziționase în Europa de sud-est drept un partener fără ezitări al SUA, care taxase deseori ostilitatea Rusiei față de Scutul antirachetă. La un moment da