Sistemul aplicat de guvernanţi, de a realiza reformele structurale necesare ţării, doar "de gura" FMI şi UE este evident greşit şi ne strică imaginea, mai mult decât ne-o repară în ochii partenerilor noştri internaţionali. Listarea şi "privatizarea" Romgaz pe piaţa de la Bucureşti şi prin GDR la Londra este doar un exemplu dintr-un şir care se întinde pe 20 de ani. Totuşi, în ultimul timp, datorită presiunii suplimentare şi continue puse de partenerii noştri externi, am început nu doar să acţionăm "la comandă", sau mai bine spus la presiune pusă cu răbdare de FMI şi UE, ci şi să exersăm tot mai des "schiţarea gesturilor" fără să facem cu adevărat mare lucru. Din acest comportament al nostru rezultă încercări sortite eşecului şi decredibilizarea de care vorbeam la început.

Oferta de vânzare de la Romgaz a început cu stângul. În primul rând, a fost "împinsă" mai repede de către guvern şi este parţial vinovată de insuccesul ofertei publice Adeplast. Desigur, nereuşita Adeplast la care o parte dintre brokeri se bucură (ca în povestea cu capra vecinului, care ne este foarte dragă nouă ca naţie, se pare...) vine din nou să ştirbească imaginea generală a pieţei de capital din România - şi nu mai era nevoie de aşa ceva - dar şi încrederea antreprenorilor privaţi în faptul că se pot finanţa de pe Bursa de la Bucureşti pentru proiectele lor de investiţii şi nu doar din credite bancare. Nu spun neapărat că dacă s-ar fi respectat calendarul iniţial al ofertei Romgaz acest lucru garanta reuşita la Adeplast, dar a propune unor investitori - puţini şi destul de apatici - două posibilităţi de investiţie de calibre diferite în acelaşi timp este greşit din punct de vedere strategic. Dar, ca să revenim la Romgaz: a doua stângăcie este faptul că un ministru şi şeful Direcţiei de privatizare din acelaşi minister, au anunţat în mod greşit data începerii ofertei, prin necunoaşterea l