Intenţiile administraţiei locale sunt dejucate de politica Bucureştiului de centralizare a investiţiilor şi de descentralizare a sărăciei.

Campania de modernizare a străzilor oraşului, desfăşurată sub titlul „Iaşul are prioritate” se apropie de sfârşit, cel puţin din punctul de vedere al Comisiei Europene. Săptămâna trecută, a fost prezentată noua politică de infrastructură a Europei, care arată o perspectivă destul de rezervată faţă de România. Politica ultracentralizată a Bucureştiului în materie de mari proiecte se regăseşte în întregime în puţinele planuri ale Comisiei Europene care includ ţara noastră. Practic, jumătatea de nord este tăiată de la porţie, proiectele importante vizând sudul ţării sau trecând prin Bucureşti. Astfel, coridorul VII, care se suprapune peste Dunăre, este favoritul noii politici de infrastructură. Două porturi româneşti sunt menţionate aici. Pentru Galaţi şi Giurgiu este prevăzută dezvoltarea suplimentară a platformelor şi conexiunilor multimodale cu hinterlandul (zona din vecinătatea porturilor; în cazul Galaţiului aceasta poate include municipiul şi suburbiile sale). Bineînţeles, Capitala nu putea lipsi nici din acest proiect, astfel că Bucureştiul va primi partea leului, respectiv finanţare destinată studiilor şi lucrărilor pentru realizarea canalului care îl va lega de Dunăre. Celălalt coridor (IV) considerat important la Bruxelles şi care include România uneşte porturile de la Marea Nordului şi Marea Baltică cu cele riverane Mării Negre şi Mării Mediterane. Alături de cele două direcţii, harta reţelei trans-europene de transport (TEN-T) conţine un singur proiect de autostradă, cea care leagă Timişoara de Bucureşti, via Braşov, dublată de o cale ferată de mare viteză până la Constanţa.

Unde este Iaşul în toată această poveste? Numele celui mai mare oraş din estul României apare de două ori în clar printre proiectele c