Costi Rogozanu îmi arde o scatoalcă colegială în textul numit „Prostii” pentru că nu funcţionez după logica protestatarilor şi nu rezonez la „spiritul” manifestaţiilor de stradă. Nu mă deranjează.Tratamentul este aplicat oricui gândeşte altfel decât activiştii antiRMGC sau gaze de şist. Din cele peste 160 de comentarii de la cititori am primit, din nou, informatii detaliate din care eu ar trebui să pricep dracului o dată cum vom crăpa cu toţii sub valuri de cianură si ni se va otrăvi apa dacă proiectele de investiţii blamate vor deveni realitate. În fapt, pentru a justifica manifestaţiile săptămânale, activiştii protestelor atribuie o probabilitate de 100% declanşării unor veritabile catastrofe. E dreptul lor. Ceea ce este însă deranjant este pretenţia ca toţi să poarte ochelari de cal şi că aceasta este şi opinia majorităţii românilor.

Pe scurt, deşi în lumea asta mare, şi chiar şi în România, s-au practicat sau se practică exploatarea aceloraşi resurse fix prin metodele blamate, când vine vorba de RMGC sau Chevron cu siguranţă aceste proiecte vor conduce la apocalipsă. Este această ipoteză una plauzibilă, realistă? Una care trebuie înghiţită pe nemestecate? În opinia protestatarilor, categoric! În a mea, şi îndrăznesc să cred că nu sunt singurul, nu! Şi asta nu doar din incăpăţânare, ci pentru că am convingerea că standardele de mediu pe care trebuie să le îndeplinească orice proiect de investiţii se stabilesc altundeva decât în Piaţa Universităţii, Facebook sau pe Voxpublica. În baza acestui raţionament, observând evoluţia protestelor şi coincidenţa temporală evidentă dintre chemarea la luptă împotriva USL lansată de liderul informal al protestelor dl. Claudiu Crăciun şi debutul manifestărilor de stradă, nu am făcut decât să trag concluzia logică, din punctul meu de vedere, potrivit căreia atât stoparea exploatarea cu cianuri cât şi a fisurarii hidrauli