- Social - nr. 207 / 23 Octombrie, 2013 Acum cativa ani, o persoana cu cea mai inalta functie in Statul Roman a condamnat cu multa ura si vehementa oranduirea sociala dintre anii 1948 - 1989, COMUNISMUL. Cine a vrut aceasta oranduire? Nimeni. Au fost totusi cativa germeni care au gasit conditii optime de dezvoltare si au crescut. Una din cele mai importante conditii a fost prezenta trupelor straine in tara noastra, precum si sprijinul muncitorilor si al taranilor asupriti si saraci din toate timpurile. Prin aceasta condamnare, nu se face decat sa se condamne milioane de oameni care au lucrat, au muncit in aceasta perioada, de sila, de necesitate si pentru a-si crea un viitor; pentru a-si procura hrana necesara familiei, de a-si scolariza si educa copiii etc. Dupa ce lumea s-a convins ca nu mai vine nimeni din afara ca sa ne scape de jugul cel greu si apasator, oamenii au aderat la formatia politica de atunci, la socializarea agriculturii si la alte forme cu tenta sociala, au inceput sa lucreze cu multa seriozitate si constiinta pentru viitorul lor. Asa cred ca ati procedat si dumneavoastra, domnule presedinte. Desi nu va cunosc prea bine biografia, banuiesc ca ati fost un bun elev, un bun student, un bun membru U.T.C, si mai ales un bun membru al PARTIDULUI COMUNIST, calitate fara de care nu ati fi putut ajunge in marea functie de navigator pe apele internationale. Spunand aceste lucruri pot sa afirm ca v-ati condamnat singur. Aceasta condamnare a venit cu multa intarziere, deoarece, in cei 24 de ani care au trecut de la caderea comunismului, multi dintre cei care au contribuit la edificarea acestei societati au pierit si nu mai sunt printre noi, iar cei ramasi, cu varsta de peste 55 de ani, suntem mai putini si nu mai avem nicio putere de modificare a lucrurilor si ne simtim jigniti si umiliti de aceasta condamnare. Fiii si nepotii nostri, urmasii nostri, pentru ca